– Episodul IV

Fereastra încuiată

Eline se trezi în miezul nopții, cu o senzație neliniștitoare.

Vântul lovea geamurile cu putere, dar printre foșnetele copacilor se auzea ceva în plus:

un sunet apăsat, repetitiv… ca un ciocănit discret în sticlă.

Se ridică din pat, cu pielea încordată.

Privirea i se opri asupra ferestrei.

Pe geam, cineva trasase un cerc aburit.

Din interior.

Se apropie, tremurând. În mijlocul cercului era o literă, scrisă cu degetul:

„M”

— „M?” șopti, cu inima bubuind.

În acel moment, o amintire o izbi brusc:

Un vis vechi, din copilărie.

Alerga pe câmp, ținând de mână o fetiță blondă care-i spunea:

„Să nu uiți de mine… M…”

Dar n-a fost niciodată real, nu?

Se repezi spre sertarul cu acte. Răscoli printre scrisori îngălbenite, caiete cu margini rupte…

Până găsi un plic mic, ascuns între două cărți vechi de rugăciune.

Pe el, scris cu cerneală palidă:

„Pentru Eline. Când ești pregătită.”

Cu mâinile tremurânde, îl deschise.

Înăuntru, o fotografie veche, sepia.

Două fetițe.

Una era ea.

Cealaltă – blondă, cu zâmbet vag.

Pe spate, un rând șters cu pix:

„Maria. 1995.”

1995? Avea doar 4 ani atunci.

Iar părinții i-au spus mereu că nu are frați. Nici veri. Nimic. Nimeni.

Și totuși… cine e Maria?

De ce a uitat-o?

Dintr-odată, lumina se stinse.

Totul deveni tăcere.

Până la acel sunet:

Un scârțâit prelung.

O ușă fusese deschisă.

Dinspre pivniță.

---

🕯️ Vrei să afli cine este Maria și ce secret ascunde casa moștenită?

Cu recunostinta,

Praf de Suflet.