„Cuvintele au miros. Unele îți ard în piept, altele se sting ca fumul.”
Eline rămase nemișcată cu jurnalul deschis în mâini. Pe prima pagină, fotografia mică – o fetiță de 7 ani și o femeie necunoscută – continua să o privească în tăcere. Sub imagine, scrisul de mână: „Pentru Eline, să nu uiți niciodată cine ești.”
Un gol i se deschise în piept, ca o ușă veche care scârțâie spre ceva uitat.
Nu recunoștea chipul femeii. Nu era mama ei. Nici mătușa. Iar zâmbetul acela cald, aproape dureros de cunoscut, îi provoca o emoție nedefinită, dar profundă. Întoarse pagina.
„30 aprilie 1994. Am visat din nou grădina. Tu, mică, alergai desculță, iar eu îți țineam rochia să nu cazi. Ai râs și mi-ai zis că florile vorbesc, doar că oamenii nu le mai ascultă.”
Eline tresări. În copilărie spunea adesea acea frază. Niciodată în prezența altora. O amintire pierdută, păstrată doar de ea… sau nu?
Cuvintele din jurnal păreau scrise de o mână caldă, dar necunoscută. Parcă o străină care o cunoștea mai bine decât ea însăși.
„Mai târziu, când n-o să mai fiu, am lăsat cheia în oglindă.”
Fraza era încercuită. Și, ca un ecou, privirea Elinei alunecă instinctiv spre colțul ramei oglinzii vechi din pod. Se apropie. Sub un strat fin de praf, observă o mică crestătură în lemn. Își strecură degetele atent… și simți un obiect metalic rece.
O cheiță mică, în formă de floare.
Cu inima bătând mai repede, coborî și deschise sertarul de jos al scrinului acoperit de pânze de păianjen. Dinăuntru, scoase un plic alb, îngălbenit de timp. Pe el, doar inițialele: E.M.
Îl desfăcu cu grijă. Înăuntru era o altă fotografie: aceeași femeie, dar de această dată, alături de o tânără adolescentă cu părul prins în coc – Eline. Sau… cineva care îi semăna izbitor.
Pe spate era scris: „Când vei uita cine ești, întoarce-te aici. Adevărul e ascuns în cenușa viselor.”
Eline închise ochii. Avea un nod în gât. Ceva se rupea în ea. Simțea că adevărul era mai aproape ca niciodată… dar în același timp, că urma o revelație care i-ar putea schimba tot ce știa despre ea.
Vrei să afli ce urmează mai departe?
Praf de suflet,
Jurnalul de cenușă
Praf de Suflet 
Lasă un comentariu